autoplay
A aparut numarul 134
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
IMG_2699_resize_1497784620
25 Mai 2017
Autor: Dragos Gaspar
Foto: autoplay
Honda HR-V -- Convingator

Honda nu putea privi cu pasivitate ofensiva fără precedent a SUV-urilor şi a inclus în gamă un model ce ar trebui să-i pună pe gânduri atât pe posesorii de hatchback-uri compacte, precum şi pe cei ce intenţionează să-şi achiziţioneze o maşină din amintita clasă. Cam cât de mult ar trebui luat HR-V în calcule încercăm să desluşim în rândurile următoare.

Exterior atrăgător, interior practic

Ani mulţi la rând, Honda s-a bazat în segmentul SUV pe CR-V, maşină care a prins foarte bine şi în România. Exploatând la maximum atributele mărcii, CR-V se descurcă deopotrivă pe asfalt, cât şi pe teren accidentat, fără să aibă pretenţii exagerate de căţărător, iar HR-V vine să le satisfacă nevoile celor care nu au totuşi nevoie de un SUV atât de mare. Nu pot însă să nu-mi amintesc şi de monovolumul FR-V de la Honda, măcar la fel de neînţeles la noi ca şi Jazz, model care însă a lăsat tot ce avea mai bun în seama lui HR-V.

SUV-ul de la Honda are parte de o concurenţă acerbă în segment, dar se bazează pe multe atuuri, plecând de la designul care poate mulţumi aproape orice gust. Bine proporţionat, armonios, are toate liniile complet justificate, designerii făcându-şi din plin datoria. Scobiturile de pe portiere nu doar că sunt de efect sau că se pierd în sistemul de deschidere a uşilor din spate, ci cred că au contat şi la scăderea coeficientului aerodinamic. Ramele geamurilor, coborâte spre portbagaj, îţi creează senzaţia de veritabil coupe, deşi acoperişul nu se supune acestei reguli, dar lasă destul loc pentru cap şi persoanelor cu o înălţime peste medie.

Am ajuns la interior şi nu pot să nu remarc spaţiul consistent pentru picioare celor care iau loc pe bancheta din spate. Cum şi portbagajul are un volum competitiv în această clasă, probabil că eficienţa cu care s-a lucrat la spaţiul de sub capotă a fost determinant pentru a fi obţinut mult loc acolo unde îl interesează mai mult pe cumpărător. Foarte practic, aşa cum suntem deja obişnuiţi, este sistemul, fracţionat, de rabatare a banchetei, rezultând o suprafaţă de încărcare plană, la acelaşi nivel cu cea din portbagaj, acolo unde, dacă ridici poliţa, mai găseşti o adâncitură în care poţi depozita o sumedenie de bagaje, deoarece maşina nu are roată de rezervă, ci un kit pentru a rezolva o eventuală pană.

Iarba verde din noroi

Aş mai avea câte ceva de spus, dar ar cam fi timpul să ne punem în mişcare, propulsaţi de motorul de 1,5 litri pe benzină, care dezvoltă 130 CP. Pare un pic mai prezent decât te-ai aştepta la turaţii mici, dar parcă ţine să-ţi spună că este pus acolo să-ţi rezolve şi cele mai complicate situaţii. Maşina se descurcă prin oraş de parcă ar fi cel mult de dimensiunile unui hatchback compact, deşi de câteva ori mi s-a părut că poate concura cu succes chiar şi cu modelele din clasa mică. Tot eşuând în găsirea unor locuri pentru şedinţa foto, mi-am dat seama cât este de manevrabilă, mai ales atunci când nu aveam prea mult loc la dispoziţie pentru întoarceri.

M-am hotărât eu asupra unui loc ceva mai bun de pozat, dar de ce să nu stau fără pic de emoţii şi să nu cobor chiar la doi paşi de un pârâu? Acolo era o lumină mai bună, dar iarba putea fi tare înşelătoare şi numai să rămân împotmolit nu-mi ardea deloc! Manevrele efectuate pentru a aşeza modelul într-o poziţie favorabilă fotografierii nu m-au dus deloc cu gândul la un asemenea nedorit deznodământ, dar n-a trecut mult timp până să văd urmele lăsate la nici douăzeci de centimetri în faţa roţilor. Nu prea se mai vedea iarba, ci ieşea bine de tot la iveală noroiul şi n-aş putea să spun că eram din cale-afară de încântat. Am urcat însă încrezător la volan, chiar dacă modelul nu avea tracţiune 4x4. Destul de îngustă zona şi aş fi preferat să ies de acolo cu faţa, dar chiar era riscant de întors. Poate n-aş fi intrat deloc în apă, dar nu prea era momentul de manevre pe o suprafaţă de parcă aş fi fost pe nisipuri mişcătoare. Am decis să ies cu spatele, iar tracţiunea de la Honda a fost la înălţime. Am auzit un clănţănit care mi-a dat deplină siguranţă că maşina va ieşi fără emoţii la liman. Evadând din noroi, şi-a confirmat manevrabilitatea înscriindu-se fără reproş în curba aflată în rampă şi am adus-o pe o suprafaţă pietruită, fiindu-mi însă evident că maşina este pregătită să iasă din situaţii dificile chiar şi pe terenuri pline de capcane.

Sunet magic de motor

Comportamentul lui HR-V pe asfalt rivalizează cu multe hatchback-uri compacte. Este stabil, stă bine în curbele strânse abordate ceva mai sportiv şi este confortabil. Suspensia este pusă şi ea în slujba confortului, iar maşina parcă te îmbie să pleci cât mai repede în vacanţă. Până atunci însă, când m-am uitat la consumul mediu afişat pe display am văzut 9,1 la sută şi nu pot spune că m-a îngrozit. Cam în jurul la 9 la sută veţi obţine prin oraş dacă veţi conduce pe distanţe foarte scurte, sub 4-5 kilometri. Cu cât veţi lungi distanţele cu atât va scădea consumul şi nu va trebui să conduceţi economic, ci să vă bucuraţi de maşină.

La drum lung, HR-V ajunge repejor la 120 km/h şi rulând prin acea zonă el nu vă va duce prea des la benzinărie. Să vă aşteptaţi să consume undeva în jur de 6 la sută, chiar şi mai puţin dacă nu veţi avea nevoie prea des să călcaţi mai consistent pe pedala de acceleraţie. Dar nici nu exclud de tot posibilitatea chiar să vă doriţi să vă jucaţi cu prima pedală din dreapta, deoarece HR-V devine altă maşină după ce treci de 3.500 de rotaţii pe minut.

Motorul, mic la prima vedere, devine un veritabil performer, cu un sunet aşa cum sunt obişnuit la Honda. Abia la 7.000 de ture maşina taie alimentarea, dar parcă îi pare rău că nu te lasă să mai urci. Este însă de ajuns şi parcă ai vrea să schimbi vitezele măcar la 6.000 de ture, atât de bine sună propulsorul când eşti în treapta a patra şi ai dublul vitezei legale. Maşina sprintează după bunul plac al şoferului, dar eu am ajuns în treapta a şasea doar când schimbam la 2.000 de ture sau chiar mai jos, ceea ce însă s-a petrecut foarte rar. Am încheiat testul cu maşina care costă 22.000 de euro (TVA inclusă) în sunet magic de motor, aşa cum îi stă bine unui model Honda construit să te pună serios pe gânduri şi pe visat mai ales dacă vrei să renunţi la un hatchback din clasa compactă.

comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite