autoplay
A aparut numarul 135
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
IMG_9304nou_1382384878
25 Septembrie 2013
Autor: Dragos Gaspar
Foto: Autoplay
Noul Mitsubishi Outlander -- SUV cu acte in regula

Sunt mulţi ani de când am testat prima dată Mitsubishi Outlander. Atunci era o cu totul altă maşină, cam ca şi Forester la Subaru. Mitsubishi a avut însă motive serioase să transforme Outlander după ce a creat ASX, un SUV mai mititel care îmi este tare drag. L-am îndrăgit oare şi pe noul Outlander?

Să nu uităm trecutul!

Nu pot să vorbesc despre noul model fără să-mi aduc aminte de generaţia precedentă. Îmi aduc foarte bine aminte că acel model, cu care am mers acum mai bine de şapte ani, era dotat cu un motor TDI furnizat de Volkswagen. Avea 2.0 litri şi 140 CP, însă era prima oară când acel propulsor părea că se simte bine în caroseria propusă. Pe modelele propriului constructor nu-mi plăcuse până nu l-am întâlnit pe Outlander şi abia atunci am spus că-şi găsise locul potrivit. Maşina nu era deloc rea, dar nici SUV nu era, aşa cum îşi spunea. Abia acum se poate lăuda cu acest statut, având toate aptitudinile pentru a se exprima în voie atât pe drum drept, cât şi pe traseu accidentat.

Designeri dominaţi de armonie

Dar mie în primul rând îmi place că Noul Outlander arată mai bine decât precedenta generaţie. Şi-mi place începând încă din faţă, unde bara cromată traversează cu graţie toată lăţimea de la stânga la dreapta, accentuându-se în apropierea farurilor. Blocurile optice se subţiază spre aripi şi sunt prelungite de o tuşă care traversează toată lungimea, până la cele din spate. Bara cromată din faţă parcă a suferit un copy/paste în spate, fapt care subliniază nota de armonie ce i-a dominat pe designeri când au desenat maşina.

Dacă tot suntem la exterior trebuie să spun că nu chiar din prima am observat butonaşul existent pe mânerul portierelor din faţă. Maşina n-are nevoie de cheie pentru a porni, aşa că mă aşteptam cumva ca portierele să fie deschise prin simpla apăsare a unui buton în zona mânerelor. Dacă tot nu trebuie să introduci cheia în contact ca să porneşti motorul, atunci părea suficient de logic că nici n-ar trebui s-o scoţi din buzunar, din geantă sau poate chiar din poşetă pentru a deschide portiera sau portbagajul. Eu nu m-am prins din prima, dar nici mult nu mi-a trebuit. Dar din acel moment nici n-am mai avut grija cheii.

Premieră

Se pare că până la urmă nu voi închega un material, aşa cum sunteţi obişnuiţi, ci în ordinea în care îmi amintesc ceva relevant vă şi povestesc. Acum mi-a venit în minte sistemul care opreşte maşina atunci când ea staţionează la semafor. Vă spun acum că Noul Outlander, pus la dispoziţie de dealerul Casa Auto Iaşi, era dotat cu motor Diesel de 2,2 litri ce dezvoltă 150 CP. Ştiţi că la modelele pe motorină dezactivez din prima acest sistem, pentru că atât la oprire, dar mai ales la pornire maşinile ce m-au determinat să recurg la amintitul gest se cutremurau prea tare. Era de-a dreptul deranjant şi renunţam fără să clipesc. Deşi am văzut sistemul semnalizat pe cadranul de bord, nu mi-am pus problema să-l anulez. Nici nu mai ştiu exact dacă am reacţionat la prima oprire la semafor. Dar dacă n-a fost din prima sigur a fost din a doua. Şi-a fost cât se poate de plăcut să constat că maşina s-a oprit poate chiar mai silenţios decât o făcea când apăsam butonul STOP. Da, dar şi când va porni probabil voi dezactiva imediat sistemul, îmi ziceam eu. A pornit însă atât de lin, încât a fost realmente o surpriză plăcută. Nu şi singura.

Sunet premium

Alt aspect plăcut la Noul Outlander, ca de altfel la ultimile Mitsubishi conduse, este instalaţia audio. Şi de data asta am avut parte de una premium, Rockford Fosgate, care face toţi banii. Sunetul este curat, chiar şi când este recepţionat pe unde radio. Nici n-are rost să vă spun ce se petrece când sursa sunetului este una de o calitate ireproşabilă, dar cert este că există setări la dispoziţie pentru a nu fi pus niciodată în faţa vreunui disconfort acustic. Adaug că subwoofer-ul este amplasat în portbagaj, în partea stângă, poate un pic cam expus la bagajele care vor fi aşezate pe acolo atunci când urmează o călătorie mai lungă. Probabil că are suficientă protecţie, dar tot parcă n-aş aşeza prea multe prin preajma sa, şi dacă tot am ajuns la acest aspect nu prea mi-a plăcut planşa care desparte portbagajul în două. Prea subţire parcă şi nici foarte bine ancorată. Nu trepida şi nici nu producea vreun zgomot şi caut să-mi amintesc ce nu mi-a plăcut la noul Outlander. Nici nu vreau să scriu ceva doar de dragul de a aminti, dar merg mai departe şi dacă am uitat cumva ceva revin şi menţionez.

Porniţi cronometrul!

Aţi aşteptat cam mult până să vă spun cum merge maşina. Funcţionează cu motorină, se comportă ca atare, dar este tare silenţioasă. Mai ales când urci în turaţie aproape că e greu să faci diferenţa cu una pe benzină. Cuplul îşi spune din plin cuvântul undeva pe la 2.000 rotaţii/minut, când senzaţia este că maşina prinde aripi. Mai ales dacă este lăsată pe 4x4 AUTO atunci ea pare că se simte cel mai bine. Un drum lung cu amintitul statut pe cadran nu poate fi decât o încântare, maşina fuge de parcă nu vrea să aibă nimic în spate la mai puţin de câteva sute de metri. Ajungi aproape instantaneu la viteze ameţitoare, numai bune pentru autostrăzi sau drumuri cu măcar două benzi, pentru că altfel puteţi porni cronometrul pentru un slalom de mai mare dragul.

Consola centrală este a şoferului

Pentru oraş, şi nu numai, Mitsubishi a pus un buton pe consola centrală pentru a arăta cât de prietenos poate fi Noul Outlander cu mediul. Dar mi-am amintit de cum a dispus Mitsubishi aeratoarele. S-a încadrat în trend-ul pe care mulţi constructori îl adoptă, acela de a orineta consola centrală spre şofer. Însă Mitsubishi a mers şi mai departe. Nu doar că a orientat-o, dar i-a consacrat şoferului şi aeratorul de pe ea. Doar pentru şofer, deşi poate fi orientat şi pentru a satisface pe deplin şi pasagerul din dreapta. Acestuia îi rămân două aeratoare ceva mai mici, suficient cât să ducă la îndeplinire ordinele climatizării auto bi-zonale.

Prietenie cu mediul

Revenind la 4x4 ECO, maşina îşi pierde dintr-o dată un pic din suflu când apeşi butonul responsabil de a pune în aplicare funcţia. Dar la nevoie acceleraţia călcată cu simţ de răspundere te ajută imediat în trafic, pentru că la nevoie m-am strecurat fără pic de emoţii. Am mers mult prin oraş, n-am ţinut o clipă cont de condusul economic, dar nici n-am depăşit 10 la sută. Asta în cel mai nefericit caz, pentru că maşina reseta consumul mediu de una singură. De regulă, dimineaţa, la pornire. Practic, l-am zărit prin oraş între 8 şi 10 la sută. Am amintit de dimineaţă, n-am mers şi noaptea, dar pe înserat m-am convins că luminile de drum vă vor călăuzi cu supunere pe oriunde aţi alege să mergeţi.

Iar asta chiar şi dacă veţi apuca pe vreun drum accidentat. Suspensia noului Outlander este rigidă, nu-i cea mai confortabilă prin oraş, dar prin hârtoape se va plia cu mult succes. N-am rezistat să nu merg şi pe drum fără asfalt. N-am avut nevoie să apelez la butonul situat pe tunelul central pentru a bloca diferenţialul ca să ies din eventuale zone imposibile. Nici nu le-am căutat cu lumânarea, dar mi-a fost de ajuns că m-am strecurat cu uşurinţă printre copaci, că am întors maşina în locuri strâmte din puţine manevre şi că gropile şi rampele destul de abrupte n-au putut ridica bariere pe care Noul Outlander să nu fie în stare să le depăşească.

comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite