autoplay
A aparut numarul 136
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
20 Noiembrie 2009
Autor: Dragos Gaspar
Foto: Autoplay
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
Este al treilea an consecutiv cind in week end ul pe care Grupul Tester Casa Auto il petrece la munte alaturi de reprezentantii presei iesene am incercat sa combin placutul cu utilul. Daca in primii doi ani am mers la munte cu masini Land Rover, de aceasta data alesul a fost Pajero. Cum pe cel in trei usi il stiam deja, cel in cinci usi era numai bun de testat
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
Mitsubishi Pajero - NU L-AM VRUT, DAR L-AM INDRAGIT
N-am prea vrut Pajero...
Sincer sa fiu, as fi vrut alta masina cu care sa ma deplasez la Manastirea Humorului, destinatia noastra, motivul fiind ca voi petrece mare parte pe drum drept. Dar conjunctura n a vrut sa fie nici Mercedes Benz GLK, si nici Volvo XC60, pentru ca a trebuit sa plec din Iasi undeva spre seara, dar chiar va invit sa aflati daca pina la urma mi a parut sau nu rau c am mers cu Pajero.
Colegii mei au pornit de dimineata spre Manastirea Humorului, dar eu a trebuit sa mai ramin in Iasi pentru a asista la un meci de volei.

Penicilina Iasi primea vizita campioanelor de la CSU Metal Galati, un meci care, teoretic, nu putea dura mai mult de o ora. Calculele erau simple. La 13 incepea meciul, la 14 era gata, iar la 14,30 trebuia sa fiu de mult pe drum. Mergeau facute si niste poze, ca se insera mai tirziu, asa ca nu prea aveam de ce sa mi fac griji. Dar totusi urma sa asist la un meci de volei, care stii cind incepe, dar nu si cind se termina. Insa galatencele nu aveau timp de pierdut. Si nici eu.

La pas prin oras
Masina am luat o ceva mai devreme si am mers printr un Iasi linistit. Era simbata, traficul -- deloc aglomerat, iar prima senzatie mi a parut fireasca. Pajero era cam mare pentru gusturile mele. Dar de la primii metri m a deranjat zanganitul capacului torpedoului. In interior erau castile pentru instalatia DVD, aflata tot in torpedou, monitoarele fiind in tetierele scaunelor din fata. Stiti bine ca nu suport nici un fel de zgomot care n are ce cauta in masina, dar timp de improvizatii nu aveam deloc.

Desi masiv, Pajero se descurca fara emotii, cutia automata recomandindu l chiar si unui trafic mult mai greoi. Suspensia rigida nu era chiar deranjanta, iar acomodarea se petrecea cu fiecare minut petrecut la bord. Pajero merita mai multa atentie la cadranele de la bord, ele fiind cam mici si cam fara sa transmita mare lucru. Mi s ar putea raspunde ca i masina pentru off road, iar acolo, in noroi, nu conteaza cit de rafinate sint cadranele, ci cit de rafinate sint alte dotari. Mai tirziu aveam sa ma conving si de asta.

N-am stiut cind au trecut doua ore
Dar pina sa ajung sa ma conving ce i cu Pajero la drum lung aveam de traversat si meciul de volei. Un meci de exceptie, cu toate ingredientele unui spectacol de calitate, incheiat cu o neasteptata victorie a Penicilinei. Nu mai conta ca meciul a durat doua ore si ca am pornit mult mai tirziu spre Manastirea Humorului decit mi am propus, succesul voleibalistelor iesence fiind atit de rasunator ca merita din plin sa mai intirzii.

Abia spre ora 16 ieseam si eu din Iasi, dar era clar ca nu mai puteam face poze. Nu puteam pleca pina sa nu pun o bucatica de servetel intre capacul torpedoului si plansa de bord, iar zanganitul ramasese o simpla amintire. Oricum zgomotul ar fi fost mult diminuat deoarece nu ma mai confruntam cu denivelarile din oras, dar, fara el, Pajero incepea sa mi devina drag. Cu cit ne coplesea amurgul, cu atit ne intelegeam mai bine si deja chiar si in curbe intram cu mai multa incredere. Pina si depasirile devenisera accesibile datorita motorului viguros, cit se poate de silentios pentru o calatorie confortabila. Aproape nici n am simtit cind au trecut mai putin de doua ore pina la destinatie. Nu sint un fan al drumurilor singur in masina, dar de data asta chiar n as putea spune ca m am plictisit, iar instalatia audio de calitate si a adus o insemnata contributie in acest sens.

La plimbare prin girle
Cum m am trezit a doua zi, in loc sa fac dreapta, n am putut rezista tentatiei sa n o iau la stinga si sa urmez drumul care ducea spre padure. Slalom mai bun pentru Pajero printr o turma de vaci nici ca puteam gasi la acea ora de duminica dimineata, cind soarele era cit se putea de generos, numai bun pentru citeva poze. Ceva mai linistit din acest punct de vedere, am mers la micul dejun, dar deja stiam ce voi face peste cel mult o ora. Era clar ca voi inainta cit se poate de mult pe drumul care intra in padure, iar cind unul dintre organizatori mi a propus sa mergem impreuna devenea chiar tentant, in timp ce un alt reprezentant al gazdelor a dat si el tirul cu arcul pe o partida de off road ce avea sa devina memorabila.

Asa cum ma asteptam, drumul cu pricina se ingusta pe masura ce soarele nu l mai putea indruma. Pamintul era ud. Ninsese de curind. Cealalta masina era in fata. Mai devreme fusese in recunoastere si a incetinit cam mult la prima ripa ceva mai problematica. Am cuplat si eu in 4x4 ca sa nu fiu surprins neplacut. Nu eram pregatit pentru remorcari, ci aveam de aflat cam cum se descurca Pajero prin padure. Stiti ca eu nu prea vreau sa aud zgomot de motor daca nu s pe circuit, iar uneori, in off road, chiar am avut de patimit din aceasta cauza.

De data asta am trecut fara pic de emotii, dar in spate am auzit o bubuitura. Agatasem cu ceva pamintul, ca rampa nu era chiar de nebagat in seama. Am mai mers un pic si am coborit sa vad cu ce agatasem. M am linistit repede vazind ca totul se datoreaza cirligului de remorcare, deci Pajero nu avea nici o vina! Doza de incredere in masina s a dublat pe loc, chiar daca deja mergeam prin niste santuri. Am mai trecut printr o girla asemanatoare, dar nici de aceasta data n am fost nevoit sa apelez la reductor. Statea saracul degeaba tot dorind sa si arate utilitatea. Ba chiar cred ca pina si cu tractiune numai pe doua roti Pajero ar fi trecut pe acolo. Poate ceva mai greu, dar cred c ar fi scos o si asa la capat.

Cind santurile se adinceau de nu se mai vedea partea de jos a jantelor, iar drumul si a gasit dintr o data sa urce brusc, pe linga niste copaci crescuti de capul lor, mi am zis ca tare tentanta era continuarea, dar numai ca pentru a avea si succes garantat probabil nu era necesar doar Pajero. Mai trebuiau si niste cauciucuri capabile sa scurme prin mlastinile mascate de pilcuri de iarba. Capcane erau la tot pasul, iar prima masina cazuse deja in una din ele. N aveam cu ce s o scoatem de acolo, asa ca am coborit in sat dupa ajutor. Dar chiar cind gasisem tot ce ne trebuia la gazda noastra, am primit un telefon care m a trimis direct in fata calculatorului in loc sa ajung din nou in padure...

Dar deja aflasem ce poate Pajero. Ramasesem doar cu parerea de rau ca n am putut da o mina de ajutor. Dar si ca n am mai apucat sa fac toate pozele cit fusese soare. Spre prinz s a innorat si s a pornit o ploaie de sfirsit de toamna, nicidecum de decembrie. M am cam chinuit eu cu pozele si, la fel ca-n ziua precedenta, tot ultimul am ajuns sa plec. Aproape tot drumul l am parcurs cu farurile aprinse, care si fac treaba impecabil, dar si pe ploaie, insa Pajero n a prea facut vreo diferenta. N a facut el diferenta prin girle pe care le traversa de parca era la plimbare, asa ca un drum ud chiar ca nu avea cum sa l impresioneze.
comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite