autoplay
A aparut numarul 138
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
IMG_92441_1385228328
25 Octombrie 2013
Autor: Dragos Gaspar
Foto: Autoplay
Ford Focus ST --Tulburator

Culoarea este fermecătoare, dar nu-i primul Focus care efectiv îţi cucereşte câmpul vizual. Nu era primul pe care-l vedeam, dar probabil era cel mai frumos. Cum te aşezi pe scaun iar îţi dai seama că ai de-a face cu un ST. Or fi oare multe deosebiri faţă de un Focus normal? Vedem în continuare.

Ca-ntr-o cochilie

Culoarea pusă pe Focus ST este una tradiţională, fiind provocatoare, dar nu chiar pe cât de provocatoare este maşina dotată cu un motor EcoBoost de 2 litri, care dezvoltă 250 CP. Dar nu vă spun acum nimic despre motor, pentru că imediat ce am urcat la volan mi s-a părut că scaunul este mult prea mic. Sau poate că acele kilograme pe care consider eu că le am în plus îşi spun din plin cuvântul? Poate că un pic din amândouă, dar scaunul de pe Focus ST nu doar că îţi oferă o susţinere laterală fără cusur pentru spate, dar acelaşi lucru se petrece şi pentru coapse. Practic te simţi ca într-o cochilie la început. Pe parcurs te obişnuieşti, iar în scurt timp ţi-ai dori ca acea îmbrăţişare să nu se termine prea curând.

Prima parte a scurtului test am petrecut-o rulând liniştit, prin apropierea oraşului. Sfătuitorul de la bord mă punea să schimb vitezele pe la 2.000 de ture, la fel ca şi un Focus normal. Nu-l prea ascultam, dar căutam să aud motorul. N-am prea reuşit, deşi nici nu m-am atins de instalaţia audio. O ştiam de pe modelul normal, este de calitate, şi pentru moment nu aveam deloc nevoie de ea. Dar propulsorul nu-mi transmitea nimic, de parcă doar culoarea şi scaunele, plus tapiţeria din piele, cu cusături artistice, ar fi fost puse acolo din întâmplare. E drept că deşi schimbam vitezele la turaţii destul de coborâte maşina nu-şi întrerupea nici pentru o milisecundă mersul lin. Dar asta făcea şi Focus dotat cu 1.0 litri EcoBoost de 125 CP. E drept că atunci când pişcam mai cu simţ de răspundere acceleraţia maşina răspundea pe loc, însă tot asta am simţit şi la Focus cu 1.6 litri EcoBoost, de 150 CP.

Ştie să transmită

Dar n-a durat prea mult. Una, pentru că nici nu aveam prea mult timp la dispoziţie pentru tatonări, iar cealaltă, pentru că şi răbdarea mea avea limite. Dar la sprintul pe care-l puneam eu la cale aveam să dau peste obişnuitele probleme din traficul nostru, cu acei şoferi uitaţi pe banda de lângă ax, care mai au şi telefonul lipit de ureche! Iar când calci un pic acceleraţia parcă îşi revine şi motorul la viaţă. Altfel sună, dar până şi zgomotul oferit pentru o clipă atunci când treci la frâna de motor este cuceritor de-a dreptul. Iar din primele zvâcniri îţi dai seama cât de multe are să-ţi transmită un ST. Este ca un interlocutor volubil, cu care îţi este mai mare dragul să realizezi un interviu reuşit. Unul care ştie să vorbească, să transmită ce vrea, iar totul decurge ca de la sine. Eu însă am avut parte şi de oameni de la care abia dacă scoteam câteva cuvinte, cum să-ţi poată ieşi un material atractiv? E drept că şi maşini de genul ăsta sunt cu duiumul, dar ST este altceva. Nu mi-am impus să reţin nişte repere, dar în viteza a II-a ajungi liniştit pe la 130 km/h, iar în a IV-a mai aveam puţin până la 200 km/h şi maşina încă avea suflu. Am schimbat deseori la 6.000 ture şi tot ce se petrecea era o încântare. Mai puţin necesitatea de a trage scurt, dar tare des, de maneta de la faruri pentru a-mi elibera cât de cât calea. Am ajuns în a V-a la turaţia care trebuia, dar tot nu aveam pe unde să îi dau şi a VI-a doar de dragul de a verifica dacă exista sau nu viteza asta.

Am găsit loc şi pentru a VI-a

Până să găsesc însă momentul oportun am privit cu oarecare emoţii spre un soi de denivelare pe drum. Aveam ceva viteză şi mă întrebam cum va reacţiona suspensia. Mă aşteptam la câteva balansări, dar s-a întâmplat exact ceea ce voiam: maşina s-a lipit din prima de asfalt! Asta da doză de încredere! Şi frânele se comportă exemplar, de câteva ori chiar făcându-şi bine treaba când unii încăpăţânaţi refuzau să se deplaseze civilizat, pe prima bandă. Dar a dat norocul şi peste mine şi am prins o porţiune ceva mai liberă. Nici nu aveam nevoie de kilometri ca să aud motorul urlând cât îl ţineau puterile, dar, în sfârşit, când acul vitezometrului mai avea puţin de parcurs pe cadran am dat a VI-a aşa cum merita maşina. Iar viteza continua să crească simţitor. Am ajuns şi pe la valoarea tensiunii recomandate în reţeaua noastră electrică, iar maşina rula imperturbabil. Fără vibraţii, fără nici urmă de pornire să apăs frâna. Dimpotrivă. Dar nu aveam pe unde să merg şi mai repede. V-am spus c-am avut noroc, dar nici ăsta nu ţine la nesfârşit. Am avut însă noroc să conduc, chiar şi pentru puţin timp, un model care are multe de spus. Însă oricât l-aş fi avut pe mână până la urmă tot puţin mi s-ar fi părut.

comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite