autoplay
A aparut numarul 138
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
IMG_0778_resize_1432458330
25 Aprilie 2015
Autor: Dragoş Gaşpar
Foto: Autoplay
Noul Lexus NX 300h -- Va cuceri multe inimi, nu doar portofele

Nu ştiu de ce a aşteptat Lexus aşa mult timp până să creeze un SUV mai mic decât RX, însă a aşteptat până i-a ieşit totul aşa cum a plănuit.

Încă de cum am pornit cu noul NX am avut parte de teren „accidentat” în plin centrul Iaşului. Ca să plec de la showroom-ul Luxury Hybrid Cars a trebuit să cobor câteva trepte cu roţile de pe partea stângă. Am încercat eu să mă apropii milimetric pe lângă stâlpul din dreapta că poate nu ajung totuşi pe trepte, dar n-am avut încotro. Am mers eu cam poticnit, mai ales că din stânga veneau cam tare maşinile şi nu prea mă lăsau să mă înscriu şi eu pe drum. Am găsit în cele din urmă un binevoitor într-o după-amiază de vineri de început de aprilie, cu nori de ziceai că nu mai aveau mult şi se prăbuşeau pe cupola vitrată, dar şi cu un vânt ce nu avea mai nimic în comun cu primăvara. În maşină cred că poţi avea orice anotimp preferi, instalaţia de climatizare având o contribuţie însemnată în acest sens.

Tuşe de mare fineţe

Noul Lexus NX însă merită mai întâi admirat la exterior. Dacă-l epuizezi dintr-o privire poate nu ai timp să-i vezi toate detaliile care-l fac unic. La o rapidă trecere în revistă pare o maşină care nu te determină să întorci capul după ea, însă când te uiţi mai atent începi să descoperi. La fiecare privire vezi parcă şi ceva în plus, iar aici stă tot farmecul acestei maşini. Cred că oricât de fine au fost desenele expuse de designeri tot nu puteai să-ţi faci o idee clară despre această maşină până n-o vedeai în mărime naturală. Nici măcar o machetă la o scară cât de cât apropiată n-ar fi putut reda în totalitate tot ce are maşina asta de transmis. Nu. Până n-o vezi 1:1 nu o poţi înţelege. Chiar şi aşa e greu de desluşit tot ce-au vrut designerii să transmită. Îţi alegi o zonă s-o analizezi şi îţi dai seama că nu înţelegi totuşi mare lucru când dai de o tuşă care îţi face o legătură parcă magică cu tot ce bănuiai mai devreme şi descoperi o armonie pe care nici n-o puteai bănui că există.

Repede pe SPORT+

Dar să revin le vremea urâtă de aprilie. Atât de urâtă că a doua zi nici nu mai ştiam ce să pricep. Soarele parcă şi-a propus să ne amăgească de nu ştiu ce înţelegere avea cu norii care se înnegreau din ce în ce mai tare. Parcă ducea o luptă pentru a-şi trimite din când în când câteva raze pe albastrul de vis cu care era vopsită maşina. Am mai stat eu pe ECO, am mai trecut şi pe NORMAL, dar n-am mai rezistat mult până să trec nu pe SPORT, ci pe SPORT+, adică să văd repede tot ce poate maşina asta. Şi-am stat cu pedala de acceleraţie la podea. Şi-a început maşina să schimbe viteze la 6.500 rot/min. Şi-a început să înfulece la asfalt aproape uscat de îmi era şi mai dragă. Vântul de afară am început să-l aud pe la jumătatea cifrei de pe vitezometru după sută şi viteza maximă pe care am atins-o. Dar apoi vântul parcă s-a oprit, iar turometrul stătea în 6.500 de ture, iar viteza creştea. Înăuntru însă viteza nu părea aşa ridicată. Nu aveam nicio emoţie în privinţa traiectoriei pe care o impuneam, mai ales că am exagerat puţin în unele curbe şi chiar aş fi vrut să aud scrâşnit de roţi. Nu mi-a ieşit deloc, deşi nu cred să-mi fi pierdut puţina pricepere, mai ales că erau curbe pe dreapta, care zic eu că le stăpânesc binişor. Maşina a ascultat fără să crâcnească ordinele venite de la volan, iar viteza tot creştea, de am văzut-o până cu o subdiviziune mare înainte de două sute. Şi-aş mai fi vrut să crească, dar nu mai aveam unde pentru a rula în maximă siguranţă. Dar toată această plăcere are şi un preţ, consumul mediu indicat de sofisticatul display îndreptându-se şi el vertiginos spre 20 la sută.

Plăcere pură

Era să uit să vă spun că, deşi plouase mult în ziua precedentă, când am văzut o potecă pe dreapta pe un drum accidentat iar nu m-am putut abţine. Am dat un pic înapoi şi am început să rulez pe un drum pe care NX n-a întâmpinat nicio problemă. Nici măcar când am intrat pe o zonă devenită mlăştinoasă peste noapte, prin care a trecut de parcă nămol ar fi fost doar la suprafaţă. E drept că n-a fost nici foarte lungă, dar maşina rula de parcă ar fi fost pe drum drept, cel puţin aşa se simţea în habitaclu. Am  ajuns până la capătul potecii înguste, am întors cu ajutorul camerelor care îţi facilitează o privire de ansamblu în privinţa împrejurimilor şi am revenit pe asfalt pentru a continua să mă bucur de plăcerea oferită de o maşină cu care Lexus va cuceri multe inimi, nu doar portofele.

Motorul pe benzină de 2,5 litri, care împreună cu cel electric ajunge la 197 CP nu este foarte gurmand prin oraş. Un consum de 6,4 litri la sută fără să rulez neapărat pe ECO îl consider mai mult decât rezonabil, pe când plăcerea condusului este de nepreţuit. Plecări silenţioase, în modul ELECTRIC dacă vrei, plecări în trombă cu pedala de acceleraţie la podea, după cum ai nevoie, practic faci tot ce vrei cu maşina asta. Depăşeşti aproape în orice condiţii fără emoţii, fără să provoci emoţii partenerilor de trafic, rulezi după bunul plac într-un confort pe care l-am simţit din plin câteva zile. Ai atât de multe facilităţi la îndemână încât maşina asta te poate bucura oricât de trist ai fi. Sau oricât de urât ar fi afară, cu reprize de ninsoare la început de aprilie...

comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite