autoplay
A aparut numarul 135
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
IMG_0623_resize_1426962002
25 Februarie 2015
Autor: Dragoş Gaşpar
Foto: Autoplay
Noul Ford Focus -- Nu mai socheaza, pur si simplu place

În mod normal, modelul scos de Ford pe piaţă este un facelift al noii generaţii. Constructorul însă spune că l-a înzestrat cu atât de multe atuuri încât cu mâna pe inimă îl poate considera drept un nou model. De obicei, în astfel de cazuri, adevărul este pe undeva pe la mijloc, aşa că rămâne să descoperim cam pe unde se situează „mijlocul”.

Încă de la lansarea sa, Ford Focus a fost un reper în materie de design în clasa compactă. A surprins din plin, însă teribilismul afişat la început s-a mai estompat, pentru ca acum modelul să ajungă la maturitate. Nu mai şochează, ci pur şi simplu place. Partea frontală a suferit modificări esenţiale faţă de modelul dezvăluit acum câţiva ani, farurile subţiate şi grila radiatorului fiind responsabile cu atragerea privirilor. Armonia maşinii este aceeaşi de oriunde ai privi-o şi oricâte ture ai face în jurul ei tot nu i-ai putea găsi nimic care să te determine s-o urăşti. Sigur că pot exista zone sau segmente care să nu fie chiar pe placul tuturor, nici mie nu-mi place cum se vede de pe scaunul şoferului oglinda din dreapta, dar pe ansamblu maşina arată mai bine ca niciodată.

Prima probă

Eu însă eram şi mai curios dacă Focus merge acum mai bine ca niciodată. Acum câţiva ani am condus şi varianta de 1.0 litri EcoBoost de 125 CP, dar şi pe cea de 1,6 litri şi 150 CP. Acum am optat fără să ezit pentru noua motorizare de 1.5 litri EcoBoost de 150 CP şi de la primii metri m-a cucerit cu silenţiozitatea sa. Ştiţi că îmi place să aud motorul doar dacă vreau eu, dar de cum am pornit mi-a atras privirea pe display-ul din faţă, nu cel imens, cu touch, de pe consola centrală, sfaturile de a schimba vitezele. I-am dat eu ceva ascultare de m-am trezit deja în treapta a şasea pe la 100 kilometri/oră când m-am uitat pe vitezometru, dar nimic nu mi-a dat de veste că atinsesem amintitul prag. De pragul cu schimbarea primei cifre de pe vitezometru vă spun mai încolo, pentru că deocamdată nu puteam să nu remarc fericita colaborare a propulsorului cu cutia de viteze. Schimbând pe la 1.500 de ture nu se simţea nimic în momentul când cupla în treapta imediat superioară, atât de lin era transferul.

N-am avut eu cum să ies un pic din oraş în acel moment, deşi tare greu am mai rezistat. Până să vă zic dacă a meritat aşteptarea, eram în continuare cucerit de cum se comporta propulsorul, iar prima încercare mai serioasă a fost într-o rampă în care cu maşina mea nu-mi propun să depăşesc. Am stat în cumpănă câteva clipe, dar am trecut la fapte şi motorul atât a aşteptat. A reacţionat parcă înainte de a apăsa eu acceleraţia şi nici n-am fost nevoit s-o bruschez. Parcă ar fi ştiut dinainte ce aveam să-i cer, atât de prompt a reacţionat, iar după ce depăşirea s-a dovedit a fi floare la ureche eram deja prieteni.

Amintiri din zona premium

Am atâtea să vă spun, încât mereu îmi tot aduc aminte câte ceva şi de pe acum sunt convins că multe le voi omite (mi-am amintit că a doua zi, pe celălalt sens, în vale, unde pe ultimii zeci de metri se pot verifica suspensiile unei maşini, Focus a absorbit denivelările cu minimum de zgomot şi cu minimum de disconfort transmis în interior). Doar dacă le-aş enumera şi cred c-aş epuiza spaţiul alocat, dar iată că s-a făcut deja noapte, iar farurile, atât de reuşite, îşi fac reglajele la pornire şi apoi luminează ireproşabil. Ştiu să privească şi în funcţie de cum roteşti volanul, iar luminile ambientale din habitaclu îmi amintesc de cele de la Land Rover Evoque. Multiple reglaje pentru luminile ce vin de pe plafon, dar eu nu ţineam morţiş să le descopăr. Display-ul generos de pe consola centrală l-am lăsat împărţit în patru: telefon, navigaţie, entertainment şi climatizare. Fiecare sfert îmi transmitea informaţiile de care aveam nevoie, iar meniul era unul din cele mai bogate din câte am întâlnit eu.

Acum trec repede să vă spun ce am văzut pe celălalt display, din faţa mea, când voiam să ies dintr-un loc de parcare cuplat în marşarier. Un sunet intermitent mă avertiza, iar pe afişaj maşina îmi scria că din stânga vin alte maşini şi nu este indicat să plec. Cum au trecut maşinile de mine, sunetul s-a oprit, semn că se putea pleca în siguranţă.

Oglinzile laterale au un beculeţ care se îngălbeneşte atunci când vrei să schimbi banda de deplasare iar din spate o maşină este considerată prea aproape, dar asta am mai văzut. Am mai văzut la Noul Volvo V40 multe sisteme de siguranţă, printre care şi cel care, atunci când depăşeşti, fără să semnalizezi, banda de deplasare îţi roteşte, cu tot cu o vibraţie, volanul în sens contrar pentru a reveni pe direcţia normală. La Focus implicarea este şi mai consistentă, constructorul dotând maşina care costă 19.000 de euro (TVA inclusă) cu multe sisteme care oricând îşi pot dovedi utilitatea, iar multe dintre dotări nici nu am unde să le mai amintesc.

Tot ce-i spontan cu greu poate fi repetat

La anteriorul Focus am exersat parcarea automată paralelă, dar acum am văzut că maşina cică poate gara şi perpendicular. A găsit repede spaţiul necesar şi mi-a spus să cuplez în marşarier. Am luat mâinile de pe volan şi a început operaţiunea. Clar că mergeam cât puteam de încet şi eram cu ochii în patru, însă Focus şi-a văzut de treabă. N-a fost foarte mulţumit de cum i-a ieşit din prima şi mi-a zis să merg în faţă. M-a pus să opresc repede, să revin în marşarier şi într-o secundă parcarea a fost gata. M-am uitat la maşina din stânga şi Focus nu era paralelă cu ea, aşa că şi sistemele mai pot greşi. M-am uitat la cea din dreapta şi era paralelă cu Focus. Aşa era şi logic. Sistemul a aşezat Focus paralel cu cea mai apropiată dintre maşinile între care a găsit spaţiu să parcheze perpendicular.

Trebuie să mă apropii de sfârşit şi nici nu v-am spus cât de grele par portierele din faţă şi portbagajul, nici cât de mult mi-a plăcut volanul, mai gros şi extrem de plăcut la atingere, aşa cum mai întâlneşti la maşinile din clasa premium. Instalaţia audio este

o companie de toată nădejdea, dar despre asta şi alte chestii utile la drum lung vă voi spune atunci când voi parcurge cu Focus mai multe sute de kilometri, dar eu mi-am lăsat partea cea mai plăcută la urmă.

Fără să ţin cont prea mult de sfaturile de la bord şi fără să fiu vreun as în ale condusului economic vă spun că lejer veţi avea un consum mediu prin oraş sub 8 la sută cu ditamai resursele sub pedala de acceleraţie. Mai auzisem eu propulsorul la câteva sprinturi într-a treia de am ajuns pe la 130 km/h şi nu suna deloc rău. Nu este nici ascuţit, nici prea grav, ci undeva pe la un mijloc ca să mă dea pe mine gata. Acum însă am găsit o linie dreaptă ceva mai liberă şi nu m-am putut abţine. Maşina

te cucereşte din primele secunde de sprint. Nu-i poţi rezista, nu te poţi opune şi calci acceleraţia cu toată încrederea. Absolut totul parcă începe să capete sens. Am avut loc să trec şi în viteza a patra şi deja nu mă mai puteam opri. Trecusem de 5.000 de ture, am urcat şi într-a cincea şi chiar nu ştiu ce anume m-o fi pus să mă uit pe vitezometru. Mai aveam 10 km/h şi schimbam prima cifră a vitezei, prag de care vă aminteam mai sus! În două sute de metri începea o localitate şi totul s-a sfârşit! N-aş fi rezistat să nu ajung şi într-a şasea, am întors repede şi am încercat să repet figura. Tot ce este spontan cu greu mai poate fi repetat, însă pe moment pentru mine a fost chiar prea mult...

Şi chiar nu mai contează dacă o fi sau nu vorba de Noul Focus. Este însă un Focus atât de reuşit încât le doresc celor de la Ford să-l facă pe următorul măcar la fel de bun!

comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite